Quantcast
Viewing all 94 articles
Browse latest View live

Fasoliada - Momente și spițe (55)




           Anul ăsta a fost o fasole cuminte. De Ziua Națională, în parcul Crângași. A stat aproape o oră în cazan, până să fie împărțită poporului, și n-a zis nimic. Tristă fasole, trist popor. N-a scos o răsuflare pe sub capac,  nu i s-au simțit în jur în jur căldura și mirosul. A stat singură, departe de cârnații ținuți separat, într-o cratiță. Când s-a întâlnit cu cârnatul în castronul de plastic, fasolea a primit o gogonea deasupra. Nici atunci n-a zis nimic. În douăzeci de ani de democrație, de când e scoasă la marile sărbători, s-a învățat cu gogonelele.
Aflaţi mai multe »

Gustul amar al mărului românesc

            Mi s-a făcut o copie după buletin şi mi s-a pus în braţe o găleată, cu indicaţia severă să am grijă de ea şi în somn, ca soldatul de puşcă: acestea au fost toate formalităţile pentru a deveni zilier. Fără să ştie cineva că sunt ziarist. Un sfert de oră mai târziu, începeam, buimac, o săptămână de lucru la cules mere în livezile din jurul Fălticeniului. Un oraş plin de şomeri, unde, însă, proprietarii de livezi nu găsesc mână de lucru la cules.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Fotografii de Viorel Ilișoi
Aflaţi mai multe »

Biletul la control!



            Un reporter al “Jurnalului Național” a fost câteva zile controlor de bilete în mijloacele de transport în comun din București. Incognito. Concluzia: controlorii n-au nicio putere. Oricine poate circula fără bilet în Capitală. Cine nu vrea să plătească amendă nu plătește. Dar și dacă scapă totuși banii din mână, poate merge în instanță, care anulează circa 70 la sută din procese-verbale contestate. Reportajul încearcă să aducă mai aproape de adevăr imaginea controlorilor de bilete, atât de huliți de toată lumea: și de blatiști, și de călătorii cinstiți.

Aflaţi mai multe »

Câte ceva despre filmele porno


Victor Ciutacu se întreabă pe Facebook, și pe bună dreptate, de ce nu se fac seriale porno. Nedumerirea lui îmi dă ocazia să enumăr câteva particularități ale unui posibil serial erotic. Sper să vin astfel în sprijinul eventualilor producători.

 
Primul episod nu va fi numit "episod pilot", ci "preludiu".
Un episod poate avea, asemenea pieselor de teatru, mai multe acte.
Episoadele trebuie să fie difuzate regulat.
Episodul 69 este de fiecare dată cel mai urmărit.
Regizorul nu strigă "Motor!", ci "Bagă!"
El le indică actorilor pozițiile pe platou.
Cu cât actorii repetă mai mult, cu atât iese mai prost.
Expresia "a trage o dublă" capătă sens propriu, dar e destul de greu materializat.
Nici în westernuri sau în filmele de război nu se trage atât de mult.
"A trage" și "a împinge" nu sunt antonime.
Toate episoadele au același deznodământ, dar asta nu îi descurajează pe fani.
Adevărații fani așteaptă până la final să vadă dacă El și Ea se căsătoresc.
Fanii înfocați așteaptă și remake-uri. Ar fi fost interesant de văzut Arnold Scwarzenegger în "Onan Barbarul". Replica finală: "I'll be back!".
Aflaţi mai multe »

Strălucitor



(Anul trecut, la premiile "The Industry", "Strălucitor" a fost desemnat "Cel mai bun text". L-am citit la microfon, într-o după-amiază, la Asociația Națională a Nevăzătorilor din România, cu sprijinul Cristinei David, care a și editat înregistrarea. Îi mulțumesc.)

                               ***
            Un bun reporter nu se îmbată niciodată în timpul documentării. Acesta este un principiu de fier al jurnalismului de calitate. L-am descoperit în ultimii ani, de când m-am despărțit amiabil de alcool. Pe măsură ce renunț, cu vârsta, și la alte bucurii, descopăr noi și noi principii ale acestei meserii fascinante. Un strop din această înțelepciune târzie mi-ar fi prins bine în toamna lui 1992, la primul meu reportaj din Basarabia. Pe atunci aveam ficatul tare, disprețuiam înțelepciunea și îi ocoleam pe înțelepți. De câte ori îmi amintesc de acea aventură mă îneacă regretul că am ratat un reportaj mare din cauza beției. Și simt în gură gustul ciudat al acelei băuturi blestemate: surcele și caramele cu vagă aromă de toporași.

             
Aflaţi mai multe »

Ana

De sub pleoape le adun,
piatră peste piatră pun,
pun din mine lutul bun
să le-mpac, să le-mpreun.
          ...noaptea se prăvale murul
          coperind tot împrejurul...

Pun la fiecare semn
fruct şi frunză pe un lemn.
Sîngele eu mi-l îndemn
să se facă untdelemn.
          ...pasărea nu cîntă-n pomul
          cel ce l-a făcut doar omul...

Storc din cer stropi de azur,
galbenul din grîu îl fur...
Numai eu ştiu cît îndur
să fac verdele cel pur.
          ...iarba mea de cum se naşte
          vine Moartea şi mi-o paşte...

Pun cuvîntul pe cuvînt,
iau din cer, pun pe pămînt,
mă pun însumi, cît mai sînt,
să-ntocmesc din toate-un cînt.
          ...dar din facerea nesfîntă
          cîntul de cîntat nu cîntă...

Iau din toate nefiresc,
tot din tot mă risipesc,
dar nimic nu izbăvesc:
n-am o Ană s-o zidesc,
n-am o Ană s-o zidesc.

­Umbră fără de prihană,
fii tu pentru mine Ană!

( 5-6 februarie 2004 )

Călătorie pe o rană


Şi parcă te văd prin iarba ce creşte lichidă
din streaşina lunii pînă-n pămînt,
trecînd printre copacii de cridă,
printre copacii de sticlă trecînd.

Deodată irisul tău năvăleşte
în frunza transparentă
ca şi cum ar exploda în solzul de peşte
un cîmp întreg de lauri şi mentă:
ochii tăi aduc verdele-n frunze cînd treci
printre copacii loviţi de o boală rotundă...

Tu mi te-ai rupt de pe gura flămândă
şi te-ai dus în cuvinte şi-n ore mai reci,
atentă călcînd pe minut, pe secundă,
ca pe rănile luptătorilor greci.

Femei imense


Imensele femei din tinereţe,
cu şolduri fastuoase şi fîşneţe,
cu sîni ca zepelinele-n vîltoare,
iubite pe-apucate, din uitare
revin acum cu cărnurile clare
şi din trecut îmi dau zîmbind bineţe
brodînd pe hatul limpezilor feţe
surîsuri cum ar fi nişte fermoare.

Aflaţi mai multe »

Copac tăiat



În barul acela cu aer sărac
Era loc şi de noi şi de moarte.
Afară se tăia un copac.
Afara se murea ca la carte.

Timpul, rănit, zăcea la o parte
Zvîcnind pe sub mese - tic-tac.
Ce aproape erai, dar departe...
Vorbeam în delir, ca să tac.

Afară se tăia un copac.
Îl făceau bucăţi ca să-l poarte
Prin oraşul murdar şi posac
Pînă la fila de carte.

În barul acela cu foarte
Mic preţ la cafea şi coniac,
Noi, străini, vorbeam despre arte.
Afară se tăia un copac.

Brăila, orașul cuțitarilor, întreținut de croitorese



            Brăila s-a reîntors la matriarhat. Barbații dau la pește în Dunăre, așteptând mușcătura baboiului și dezmierdarea lunară a ajutorului de șomaj, în timp ce femeile se spetesc la mașinile de cusut pentru a-și ține familiile. La începutul lui 2005, și de ani buni, confecțiile țin pe picioare, cât să nu se prăvălească, un oraș cândva înfloritor.
Aflaţi mai multe »

Școala de bune maniere literare



             
         Muzeul Literaturii Române Iași, în colaborare cu revista Zona Literară, te invită la o cu totul altfel de școală: în lunile aprilie și mai ne ascuțim simțul artistic la “Școala de Bune Maniere Literare”! Programul e flexibil, iar cursurile interesante: scriere creativă și benzi desenate. Ai la dispoziție 6 cursuri, fiecare de 2 ore jumătate, pentru a-ți descoperi și șlefui talentul. Nu oricum, ci în preajma și sub îndrumarea unor profesioniști.
            Emil Brumaru te va stimula să te exprimi și să te joci la “cursul” de poezie, vei afla din secretele reportajului și din subtilitățile stilului jurnalistic de la Viorel Ilișoi, Oltița Cîntec te va familiariza cu textul dramatic, cu Dan Doboș vei ajunge în lumea Science Fiction și Fantasy, Lucian Dan Teodorovici te va convinge că propria ta viață bate filmul la întâlniri despre scenariul de film, iar JUP (Lucian Amarii) te va introduce în lumea fascinantă a benzilor desenate. Rezultatele personale obținute în urma cursurilor și considerate interesante vor fi promovare în mediile literar-artistice.
Aflaţi mai multe »

Ziariști! Lăsați salariile, luați premii!

Vizita impotentului la bordel sau scurt interviu despre lucruri interzise



           Dana Visternicu Burlacu, prietenă din adolescența târzie, ieșeană, m-a invitat pe blogul ei de bunătăți să spun câte ceva despre mâncăruri, poezie, copilărie. La mâncăruri am interdicții severe, la poezie nu mai ajung, din copilărie am fost alungat demult. Asta nu m-a împiedicat să-mi dau cu părerea despre toate. Că și eu sunt român. Iată:
   


   
           "Azi am un oaspete pe cinste si un prieten din vremurile cand credeam ca scriu poezie. Da, au fost vremuri din astea, cand versurile ocupau un loc important in inima mea.  In acea perioada am cunoscut oameni minunati pe care-i port in suflet. Chiar daca pare ca i-am uitat , nu este asa.
          Cea mai vie amintire legata de Viorel Ilisoi are legatura cu rasul si cu poezia. Cred ca se intampla in anii 93-94 , iar noi tineri poeti ai pamantului moldav (Viorel Ilisoi, Dan Lungu, Cerasela Stosescu, Ana Maria Zlavog , eu….si cred ca mai era cineva) am fost invitati la Constanta de catre Marin Mincu.Povestea e lunga , dar ce imi amintesc cel mai bine este …rasul. De putine ori, in viata mea am ras atat! Are Ilisoi un umor de razi cat te tin balamalele…deci imaginati-va  cam cat am ras, pret de un drum dus -intors  Iasi -Constanta!!!
          Jurnalistul Viorel Ilisoi are intr-un buzunar rasu’  iar in celalalt plansu’. Va invit sa intrati pe blogul lui http://www.viorelilisoi.ro/  unde veti descoperi  povesti adevarate si  un om de valoare.
Azi discutam despre chestii ce au legatura cu mancarea, poezia si copilaria."
 Mai departe, pe blogul Danei.

Rugăciunea reporterașilor cuminți

Image may be NSFW.
Clik here to view.
Adăugaţi o legendă
Doamne-Doamne, ceresc Tată,
Noi pe Tine te rugăm
Mai dă-ne o zi de plată
Înainte să crăpăm!
Căci Tu ești Stăpânul lumii
 Și al nostru Tată ești,
 Toate lucrurile bune
 Numai Tu le împlinești.
 Dacă nu, zvârle din Ceruri
 La Jurnalul câțiva lei,
 Dar să-i zvârli țintit, Părinte,
 Să n-ajungă la atei!
 Amin!

Când cititorii se apucă de scris: dedicațiile, literatură parazitară



Image may be NSFW.
Clik here to view.
           Dedicațiile de pe cărțile din anticariate, zmângăleli sau mici capodopere, umanizează produsul tiparului și îi adaugă ceva unic: un fel de timbru, un benghi.

   Târgul de carte veche de la Universitate. Un bătrânel mic și burtos, ca un greiere din desenele animate, scoate o carte din raft. Deschide la prima pagină. Aruncă o privire pe sub ochelari și pufnește în râs.

Aflaţi mai multe »

Cine a ucis-o pe Grancsa Szomna?



Image may be NSFW.
Clik here to view.
Grancsa Szomna, ultima fotografie

            O mie de oameni au plâns în urma Szomnei, țigăncușa de 17 ani care s-a spânzurat fiindcă părinții n-au mai lăsat-o la școală. Au plâns și L-au rugat pe Dumnezeu s-o ierte că și-a luat zilele. Și s-o primeasca  în mare împărăția Lui, unde nici cărți, nici caiete nu sunt.
            Profesorii Szomnei, colegii ei, dar și sătenii din Frumoasa (Harghita), spun toți că ea nu a mai vrut să trăiască o viață de țigancă. Și cum numai școala o putea scăpa din strânsoarea seculară a fustelor înflorate, fata s-a spânzurat când nu a mai fost lăsată să învețe.
            – Nu am spus eu la fata mea să nu se duce la íșcola! – se apără Grancsa Gabor, tatăl fetei.
            Bărbatul stă în poarta casei și tot repetă asta pentru fiecare om venit s-o vadă pentru ultima oară pe Szomna. Iar mamă-sa, Olga, se jură și ea că nu s-a împotrivit ca fata să meargă la școală.
Aflaţi mai multe »

Vai de Paștele lor!



Image may be NSFW.
Clik here to view.
De Paște, copiii au parte de cea mai mare mămăligă
      
            Milioane de ouă, sute de mii de cozonaci, zeci de mii de miei, tone de sarmale: cam așa e prezentat Paștele românilor la televizor, în tonul triumfalist al raportărilor din industria comunistă. Dacă e adevărat că Paștele nu e Paște fără cozonac și miel, cum se spune, înseamnă că mulți țărani din nordul Moldovei, unde sărăcia doare ca o bubă vie, nu-s creștini adevărați.
Aflaţi mai multe »

Tăierea mieilor, coproducţie româno-bulgară

Un' te duci tu, mielule?




            În cartierul Apărătorii Patriei, peste drum de Universitatea Spiru Haret, e singurul târg de miei din Capitală. Îți alegi un miel din țarc, mielul tău, i-l arăți ciobanului și el ți-l taie pe loc. Un loc special amenajat. Pe o poartă intră mielul viu, pe alta iese un sac de carne. Te uiți la el. Îl recunoști cumva. E al tău, cel ales. Dai banii, îl iei și pleci.
Aflaţi mai multe »

Interviu în "Opinia studențească" - Panoul de onoare (11)

Dacă în literatură autorul e Dumnezeu, în presă reporterul e Iisus. Nu naște oameni, umblă printre ei și îi înțelegeImage may be NSFW.
Clik here to view.
PDF
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Imprimare
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Email
Scris de Catalin HOPULELE   
Luni, 20 Mai 2013 15:33
Image may be NSFW.
Clik here to view.
posdru
Cînd presa din România se lupta să-și formeze o identitate, Viorel Ilișoi a fost primul ziarist condamnat la închisoare pentru un pamflet. Acolo l-a descoperit pe Dumnezeul jurnaliștilor, cînd a vrut să-și încheie socotelile cu viața. Însă se ferește de prozelitism. Înainte să-I strige existența în gura mare pe stradă așteaptă o presă stabilă, care să investească în oameni valoroși, așteaptă să-și primească multele salarii restante de la Jurnalul Național și ca reportajul să spargă bariera hîrtiei și cea a tehnologiei. „Eu vreau să rup ecranul monitorului, să treacă autorul spre cititor și invers.” Fiindcă de voie, de nevoie, prin șansă sau act divin, Viorel Ilișoi s-a îndăgostit de reportaj și de personajele sale. A făcut-o în mai bine de 20 de ani de cînd străbate țara căutînd subiecte și o să o facă în continuare, pentru că nu-i crede pe cei care cîntă prohodul jurnalismului și jurnalistului bun. „Nu pot să nu scriu. Vreau să trăiesc din reportaj.”

Aflaţi mai multe »
Viewing all 94 articles
Browse latest View live