Quantcast
Channel: Viorel Ilișoi
Viewing all 94 articles
Browse latest View live

Primăria face istorie - Momente și spițe (44)

$
0
0


            Centrul istoric al Bucureștiului, în felul cum a fost amenajat de edili: cât mai autentic, i-a umplut de bucurie și de admirație pe copiii din satul meu natal veniți cu clasa să viziteze Capitala.
            Smulși cu greu din noroaiele Botoșanilor și aduși cu autocarul la București, ei au regăsit cu încântare glodul de-acasă pe ulițele din centrul istoric. “Aceste podiști de lemn pe care le vedeți în chip de trotuare, le-am explicat eu, redau întocmai felul cum se circula acum două-trei sute de ani prin oraș“. Strădania edililor bucureșteni de a întoarce Capitala cât mai real în timp, la stadiul de târlă, cu Bucur tolănit pe mormanul de căcăreze, durează de ani de zile și încă nu e totul gata, va mai dura.
Aflaţi mai multe »

Sfârșitul lumii cu Dan Diaconescu

$
0
0


            La "Cora" este o agenție BRD deschisă și în weekend. M-am dus și m-am învârtit pe-acolo ca și cum chiar aș fi avut cu ce să plătesc rata pentru casă. În trecere, m-am agățat de niște păpăciuni. Ce am găsit mai ieftin și mai ieftin în toată hala aia.
            Sufletul meu de datornic parcă s-a liniștit puțin. Doar pentru că m-am fâțâit pe la ușa băncii. Brusc m-am simțit mai bine. De aia mi-a venit să glumesc cu cele două doamne, că altfel n-am cum să le spun, de la cortul electoral al Partidului Poporului - Dan Diaconescu.
              Mă opresc la cortul violet de lângă hypermarket. Iau un calendar de pe măsuța încărcată cu paperaserie de campanie. Unul din ăla mic, de buzunar. Îl întorc pe-o parte, pe alta. Îmi compun o moacă mirată și, foarte serios, întreb:
            – Cum? Împărțiți calendare pentru 2013?
            ­ Normal! Că anul ăsta e gata acușea! ­ mă lămurește o partizancă.
            – Pai, de ce le mai  dați degeaba? Nu știți că luna viitoare vine sfârșitul lumii?
            Cealaltă zâmbește cumva superior:
            – Hai, domnu', doar nu credeți în așa ceva!
            – Dar ce, dumnevoastră credeți în așa ceva? – le-o întorc eu arătând cu mâna spre cort, spre pliante, spre posterele electorale.
            – Da, credem! – răspund amândouă într-un glas.
            – Sincer?
            – Foarte sincer!
            –Ei, vedeți? Deci vine sfârșitul lumii!

Cântare omului - Momente și spițe (45)

$
0
0


            Mi-am luat cântar. Nu vreau să ajung la pensie și să nu am cântarul meu, așa cum se întâmplă cu atâția bătrâni în ziua de azi.           
           Domnul Ștefan, fost controlor de calitate la “Semănătoarea”, n-a fost prevăzător și nu și-a luat la timp un cântar. Acum e nevoit să-și rupă din pensie zece lei ca să-și cumpere unul de la piața de vechituri, o rablă pe care niciun cetățean serios n-are vrea să se cântarească. Așa-i trebuie dacă nu s-a îngrijit din vreme de bătrânețile lui. Dacă lui nu i-a păsat, cui să-i pese?
Aflaţi mai multe »

Moarte bicicliștilor! - Momente și spițe (46)

$
0
0
           
            Primele semne ale fricii de biciclete au fost semnalate la primăria Capitalei acum vreo șapte-opt ani, când aleșii noștri, cuprinși de panică, au hotărât că nu e voie cu bicicletele prin parcuri.
Aflaţi mai multe »

Maramureș, plai de drog

$
0
0

Zeci de adolescenți din Germania, zurbagii și clienți ai poliției antidrog, sunt reeducați în România în câteva centre înființate anume pentru ei departe de ochii lumii.(Foto:Viorel Ilișoi)

           În munții Maramureșului, pedagogul neamț Bert Schumann testează pe câțiva adolescenți scăpați din frâu, conaționali de-ai lui, pedagogia proprie numită “bici și zahăr”. Un pupic și-un cap în gură, cum ar veni. Și se laudă că “asta metod Schumann Bert este, al meu, 80 la sută copil recuperat”. Neamțul nu vrea să spună ce l-a mânat să-și părăsească țara și să trăiască pe o coastă de munte, în sălbăticie. În urmă cu patru ani a cumpărat una dintre casele împrăștiate pe Valea Vinului, a înălțat-o cu un etaj – totul din lemn –, a tras lumină de la vecinul aflat la doi kilometri și a început să aducă din Germania adolescenți de prin casele de copii sau din familii destrămate, trăgători pe nară, să facă oameni din ei.
Aflaţi mai multe »

Piedone Împodobitorul - Momente și spițe (47)

$
0
0

            Primarul Cristian Popescu-Piedone a avut o copilărie nefericită. Se vede asta din tot ce face în Sectorul 4, unul din cele șase orașe autonome care compun Capitala noastră.
            De când s-a împrietenit cu bicicleta unui psihiatru, Leta are o explicație freudiană pentru orice. Cică Piedone n-a avut jucării când era mic și acum, când a ajuns primar și nu-l întreabă nimeni ce face cu Sectorul 4, îl împodobește ca pe o păpușă.
Aflaţi mai multe »

Sunt cel mai ridicol reporter de la "Jurnalul Național"!

$
0
0

Vasile Voinovici, omul despre care am scris cele mai ridicole fraze din JN (MR)

            Nu am știut până de curând, spre marea mea rușine, cine este domnul Florin Bretotean. Pretind că sunt și eu un spectator al culturii și un jurnalist batrân: trebuia, așadar, măcar să fi auzit de domnia sa, întrucât pare să fie un om de cultură sau un jurnalist uns cu ceva cultură pe creier, de vreme ce semnează într-o publicație electronică numită, cât de frumos!, "Contact cultural". E cu atât mai iremisibilă ignoranța mea cu cât despre omul de cultură sau colegul jurnalist se spune pe internet că este genial (sau că are o răbdare genială, n-am înțeles prea bine). Domnul Bretotean adună "perle" din presa scrisă și le expune în "Contact cultural"; face un fel de "Cronica cârcotașilor" în versiune tipărită.
            Am aflat de existența și preocupările domniei sale acum o lună și ceva, când un prieten m-a atenționat că domnul Bretotean îmi face onoarea de a-mi desființa un reportaj din "Jurnalul Național". Știu că la multe reportaje de-ale mele se găsește câte ceva de reproșat. Ziarul, cu ritmul lui sufocant, nu e mediul ideal pentru perfecțiune. Cititorii mă taxează când dau cu bățu-n baltă. Greșeli de scriere, inabilități de exprimare, construcții nereușite, scăpări de logică etc. observ eu însumi după apariția textului și încerc să le repar măcar în varianta on line (și în varianta post-mortem). Dar domnul Bretotean a dat lovitura! A descoperit într-un reportaj nu doar câteva rateuri scuzabile, ci fraze întregi, multe, pe care le amestecă printre altele, de-ale colegilor mei, în articolul "Jurnalul Național – cele mai ridicole fraze".
            Le-am recitit cu atenție. Da, domnule, sunt ridicole! Cele mai ridicole fraze scrise vreodată în "Jurnalul Național". Dacă le scoți din context, cum ar spune politicienii prinși cu citatul în gură, sunt ridicole. Când am recitit reportajul, în cheia lui ironică, nu mi s-au mai părut atât de ridicole. Dar ce spun eu? Chiar deloc nu mi s-au mai părut ridicole. Poate că, nefiind om de cultură, nu-mi dau seama. Na, ziceți și voi! Redau reportajul mai jos.
            P-S: - Sunt contrariat. Pentru că despre acest reportaj Paul Goma mi-a scris pe 22 ianuarie 2010:

"Dragă Viorel,
Mi-a trimis D-na Bălănescu ultima ispravă, cea cu Nea Vasile.
Ești foarte bun – o știi.
Te îmbrățișăm și așteptăm un volum. P.G."



Aflaţi mai multe »

Cu bicicleta la psihiatru - Momente și spițe (48)

$
0
0



            Doctore, a înnebunit bicicleta. M-a pus dracul s-o scot la plimbare prin București tocmai în campania electorală. De la asta cred că i se trage. De-atunci a luat-o razna.
Aflaţi mai multe »

Târg erotic la Bucureşti

$
0
0


"Sute de bucureşteni pasionaţi de ornitologie s-au înghesuit în jurul ringului de dans pentru a imortaliza păsărici pe telefonul mobil"
            Mare expoziție erotică în București, la Polivalentă. I s-a întărit latura educativă – față de edițiile anterioare. Așa susține Sorin Rădăcineanu, organizatorul.
            Efortul educativ a fost vizibil încă din preludiul evenimentului, recte lansarea pe piaţa românească a prezervativului fosforescent. Ginger Devil (Georgiana Boureanu), o vedetă a filmelor cu replici puţine și scurte, a declarat: “Sunt imaginea acestui produs în România, cu soţul meu, Don Mauro. Vrem să transmitem un mesaj educativ: folosiţi prezervativul! În cele aproape peste o sută de filme în care am jucat, sau aproape o sută, am evoluat fără prezervativ. Dar aşa cerea regia. Deci admiratorii mei nu trebuie să se lase influenţaţi”. În continuare, vedeta a făcut o demonstraţie de aplicare corectă a prezervativului transparent pe suport natural. Astfel, a reușit să aţâţe asistenţa să cumpere pielea de licurici ce variază între 8 şi 10 lei pachetul, în funcţie de măsură.
Aflaţi mai multe »

Iarna nu-i ca iarna - Momente și spițe (49)

$
0
0


             Firma plătită de primărie să nu deszăpezească pe strada mea şi-a respectat contractul şi, într-adevăr, n-a deszăpezit niciun centimetru pătrat, n-a mişcat un fulg.
Aflaţi mai multe »

Un obicei nobil, la care am renunţat prosteşte - Panoul de onoare (10)

$
0
0

            Îmi propusesem la un moment dat, cu şase ani în urmă, să zic în fiecare zi că Viorel Ilişoi e cel mai talentat ziarist din România. În felul ăsta, nu mi-o lua nimeni înainte şi puteam fi şi eu, măcar într-o privinţă, primul. Timpul a trecut şi am slăbit ritmul - în şase ani sunt mai multe zile decât îmi imaginasem eu, nu e uşor să urmezi aşa un program - şi, fie pentru că n-am mai avut cui să-i zic, fie că am uitat să mai zic, fie că plictiseam foarte multă lume tot zicând asta, m-am lăsat, într-o zi, păgubaş. Chiar pe Viorel Ilişoi îl obosisem cu fixul meu. Într-o zi, m-a întrebat de la obraz: "Bă, tu chiar n-ai altă treabă de făcut?"
Aflaţi mai multe »

Criză mare, monșer! - Momente și spițe (50)

$
0
0


             Era unul pe un bloc în Drumul Taberei, voia să se arunce în cap. De când președintele a anunțat că statul e lefter, trebuie să mergi cu grijă prin oraș, că nici nu știi când îți cade în cap un disperat. A apărut o modă a zvârlitului de pe blocuri și de pe macarale.
            Dar nu de asta mă gândesc eu să nu-mi mai scot bicicleta în oraș. Mi-e să nu capete obiceiuri proaste de la alte biciclete. Erau mai multe adunate pe trotuar, ca la bâlci, și așteptau cu farurile cât cepele să vadă: se aruncă omul cu capu-n jos sau nu se aruncă? Sigur erau și oameni care se zgâiau, dar de la ei ce pretenții să ai?
            Trecuse o oră de când amărâtul ăla stătea pe bordura acoperișului amenințând că se sinucide. Când se aruncă vreunul de pe bloc, se adună atâta lume care n-are nicio treabă, încât devine evident de ce e țara noastră în criză. Niște bătrâne prinseseră locuri pe o bancă și se uitau ca la cinema. Era un film la care nu conta decât sfârșitul. Una cu minute la promoție își suna vecinele și le anunța că băiatul nu pare încă hotărât să se arunce, încă nu e nimic de văzut. Care trecea pe-acolo își suna un prieten să se dea mare că asistă la o sinucidere. Și făcea și poze, ca să fie crezut. Pe urmă se așeza frumos printre ceilalți și toți așteptau să-l vadă pe nenorocit căzând ca o ghiulea. Chiar își pierduseră răbdarea. “Dacă vrea să sară, să sară”, zicea un băiat. Adică ce ne mai fierbe atât?
            Erau și copii în fața blocului. Îi alungaseră părinții din case fiindcă la televizor erau niște desene animate violente, cu roboți sadici și explozii, nerecomandate minorilor. Se jucau cu mingea, cu mașinuțe, și așteptau și ei să-l vadă pe sinucigaș grămadă pe asfalt.
            Un reporter cu cameră de filmat nu-l scăpa din ochi pe tânărul de pe bloc. Atâția oameni care nu putuseră veni să vadă grozăvenia cu ochii lor aveau să vadă scena la știri. Nevasta tânărului de pe bloc se tot fâțâia printre reporteri. Îi stătea un interviu pe limbă și n-avea cui să i-l încredințeze. Privea nervoasă la anunțul lipit pe o bancă: “Ai ceva de transportat? Orice, oricând, oriunde. Exclus cadavre”.
            Era acolo și un grup de alcoolici. Ei își vedeau liniștiți de sticlele lor, când Dumnezeu, în marea Lui bunătate, a apropiat de ei un bloc cu un sinucigaș pe acoperiș, căci pentru El e ușor ca pentru un copil care împinge cu degetul o cutie de chibrituri. Exact ca în poezia lui Ion Mureșan.
            Când cineva amenință că se aruncă de pe bloc, Poliția, Salvarea, Pompierii vin cu mașinile lor și așteaptă. Ce poți să-i  faci omului, ce să-i spui? Să trăiți bine? E greu să-l întorci de la gândul cel rău când oamenii stau jos și parcă-l cheamă la ei: "Hai, dom’le, că avem și noi de plimbat niște câini, ce faci? Te arunci, sau nu? Cât ne mai ții aici?" Nu-i poți împrăștia pe gură-cască, e dreptul lor să chibițeze la evenimentele importante ale Capitalei.
            Până la urmă, tânărul a coborât singur, buimăcit și obosit de propria lui spaimă, și l-a luat Poliția. Tot avea el niște datorii pe la bănci, că de aia voia să-și ia zilele, mai mergea și o amendă. În câteva minute, mulțimea s-a împrăștiat dezamăgită.
            În privința oamenilor nu aveam nicio așteptare, nicio iluzie. Însă bicicletele m-au dezamăgit crunt. Au stat rezemate de garduri, de stâlpi, și au privit nepăsătoare cum un tânăr fără speranță încearcă moartea cu degetul. Și bicicleta mea a stat lângă celelalte și a privit impasibilă spectacolul macabru, parcă ar fi fost de fier! Mă gândesc serios să n-o mai scot în oraș până nu ieșim din criza asta.

(15 mai 2010)

Odă biciclistelor din Bucureşti - Momente și spițe (51)

$
0
0



Niciodată bicla nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru iubitor de spiţe
Ca în ziua-aceea ighemonicoasă
Când o-ncălecară doamne şi domniţe.
Fură-nveşmântate toate cu fustiţe
Lasând ploii pielea albă, de matasă,
Să îi toarne lacrimi norii în gropiţe.
Ca un suflet mare, bucuros să iasă,
Trupului redându-i liniştea veciei,
Zânele-şi lăsară aripile-n casă
Şi veniră fără niciun fel de fiţe
Ca să pedaleze pe Academiei.

Niciodată strada nu fu mai curată.
Fierea şi veninul nu se mai varsară
Şi, văzând cum trece fată după fată,
Parcu-şi scoase toate florile afară.
Norilor copacii le urzeau brocarte
Şi-mbrăcau în voaluri fine pulpa fetei.
Se trezi oraşul Bucureşti din moarte
Ca să vadă chipul nou al bicicletei.
Doamnele cu bicla s-au tot dus departe
Ca un râu de fluturi revărsat în urbe.
Dumnezeu văzând-o, curgerea cochetă,
Tremură în ceruri şi-i veni să turbe
Că nu poate merge, sus, pe bicicletă.

(12 mai 2010)

 *Prima plimbare pe bicicletă dedicată în mod special femeilor, SKIRT BIKE, a reunit în centrul Bucureştiului aproape 200 de participante. Evenimentul, organizat de Asociaţia ''Bate şaua să priceapă iapa”, îşi propune să dezinhibe persoanele de sex feminin în privinţa mersului pe bicicletă şi să introducă bicicleta în viaţa de zi cu zi a tuturor românilor lipsiţi de prejudecăţi. (AGERPRES) 

Bacalaureatul bicicletelor - Momente și spițe (52)

$
0
0


      Bicicleta mea a luat bacalureatul din prima și cu notă maximă. A fost un bac mai greu decât la oameni, cu zece probe, nu doar cu trei. Și n-a copiat niciuna. În primul rând, bicicletele nu fură, ci sunt furate. În al doilea rând, niciun profesor de ciclism nu ar permite să se copieze la bac. Pentru că bicicletele trebuie să fie cu adevărat bine pregătite. Altfel, o singură mișcare greșită poate însemna moartea: și a lor, și a stăpânilor. Așa că nu se joacă nimeni de-a examenul.
Aflaţi mai multe »

Ziarul românesc (2) - Momente și spițe (53)

$
0
0

           Doamnelor și domnilor, astăzi vă prezentăm un produs special: “Ziarul românesc”.
            Poate fi citit dintr-o privire. Vă rămâne mai mult timp pentru televizor, grătar, meci, flecăreală. O pagină, o privire; o pagină, o privire. Pentru că, practic, acest ziar nu are conținut. Și dacă în paginile sale singurele cuvinte tipărite sunt cele două din titlu, “ziarul” și “românesc”, după ce veți răsfoi această minunată publicație a zilelor noastre veți fi la fel de bine informați ca și atunci când citiți oricare alt ziar de pe piață. Este în așa fel conceput, încât să aveți bucuria de a-l putea citit fără prea multă bătaie de cap, ba chiar fară nicio bătaie de cap. Pur și simplu nu e nevoie să îl citiți, sau nu contează dacă îl citiți sau nu. Important e să îl cumpărați cât mai des sau, mai bine, să vă abonați.
Aflaţi mai multe »

Fericiți cei ce moștenesc trotuare - Momente și spițe (54)

$
0
0


Leta vrea să-i  cumpăr trotuar. A observat că, în București, cine are trotuar are de toate. Bucureștiul însuși crește mâncând din sine, se extinde în interior înfulecându-și trotuarele.
Aflaţi mai multe »

Evadarea

$
0
0
           O povestire dulce-amară despre o evadare nereușită. O evadare dintr-un orfelinat din vremea comunismului sau poate o evadare chiar din comunism. Bătrânul zețar povestește:

Evadarea - 1:
          De un an de zile mă tot chitesc să fug de aici. De câte ori am încercat, am dat greș. Dar până la urmă tot o tulesc eu, nu se poate altfel! N-o să fac și clasa a treia la cămin. Acum stau la izolare, plin de râie, și tocmesc planuri de fugă.
          Continuare

Evadarea - 2
            Am luat-o la goană spre stația de autobuz. Acolo unde am stat dimineață pe bancă și am mâncat. Eram năuc. Nu știam în ce parte s-o iau spre sat. Mă învârteam în loc, speriat, ca un șoarece căzut în căldare. Deodată, o mână puternică m-a prins de curea, m-a oprit din turație. Era un băiat mare, cu fața coaptă, numai coșuri. Parcă îi creșteau chibrituri din obraji. Abia îi ajungeam la șold. Mă ținea de la spate cu proțapul lui de mână. Am încercat să mă răsucesc spre el, să dau cu pumnii, cu picioarele, ca să scap. Dar degeaba mă zbăteam. Zici că eram legat de un par. M-a ținut așa până am obosit. N-a scos o vorbuliță. Numai se uita blajin la mine și zâmbea întruna. Când m-am potolit, m-a luat de mână și m-a dus la cămin. A stat lângă mine toată ziua ca un milițian. Era paznicul meu.
          Continuare

Evadarea - 3
           Trenul îmi trimitea multă tristețe. Când îl vedeam sau când doar îl auzeam, îmi venea în minte cuvântul “departe”. “Departe” este cel mai frumos cuvânt. A-ul de la mijloc se întinde ca un curcubeu. Lungești cuvântul cât vrei și poate să încapă  în el tot Pământul.
           Continuare

 Evadarea - 4
           Oamenii care trebuiau să plece nu s-au grăbit să urce în vagoane. Cei care au coborât s-au amestecat și ei în mulțime. Se întrebau ce caută atâția copii la gară, de ce sunt primiți cu fanfara. Nu știau că e ziua ceferiștilor. Le-am spus noi și le-am dat pozele cu Vasile Roaită. Eu pe-a mea n-am dat-o. Am ascuns-o în buzunar ca să îmi fac o colecție de eroi. Mai am una de nasturi, acasă, și una de etichete aici, la cămin. N-am dat poza, în schimb le-am explicat la mai mulți oameni ce înseamnă pentru noi Ziua Ceferiștilor. După ce m-a ascultat, un nene mai bătrân s-a uitat urât la mine și mi-a spus că numai prostii ne învață la școală. Am vrut să-l pârăsc la tovarășa, ca așa ne-a învățat: să pârâm tot. Dar atunci aveam altceva de făcut.
           Continuare 

Oameni şi gunoaie din Bucureşti

$
0
0

             Am muncit o săptămână cot la cot cu gunoierii din Bucureşti, am mâncat cu ei hamsii şi parizer pe ziar, am fost cu ei la cârciumă, i-am vizitat acasă, le-am cotrobăit discret în suflet, în portofel, le-am desluşit amărăciunea şi aşteptările. Am simţit la un loc cu ei dispreţul bucureştenilor cărora le luam gunoiul de sub nas şi, în final, lecuit eu însumi de prejudecăţi, am rămas cu respectul pentru nişte oameni care fac ceva ce eu nu sunt în stare să fac, dar fără de care nu aș putea să trăiesc.
Aflaţi mai multe »

Iertare, Domnule Radio!

$
0
0
            Am trecut cu ușurință de neiertat peste ziua de 7 ianuarie. E o zi care n-ar trebui uitată de niciunul dintre noi, cei care, în copilărie, adormeam ascultând la radio acele piese de teatru fermecătoare, toate sfârșindu-se cu același anunț sobru și vibrant, înălțându-se parcă din fântână: "Regia artistică, Ion Vova".
           De Crăciun am reascultat "Titanic Vals", regizat de Vova. Se găsesc pe net, din fericire, multe piese de-ale lui. Mi-am notat atunci în calendarul de pe Yahoo Mail, în chenarul zilei de 7 ianuarie: "Doi ani de la moartea lui Ion Vova. De pus reportajul pe blog". Nu mai știu ce am făcut în ziua aceea și nici nu mai contează, nu caut o scuză. Am uitat și gata. Astăzi, ascultând de dimineață altă piesă de teatru radiofonic, mi-am reamintit de Ion Vova, deși nu el era regizorul.
      
Aflaţi mai multe »

Coafezele încep să intre în cărți

$
0
0

            O coafeză, la o țigară, cu "România literară" în mână: s-o rupi din lectură, e păcat. S-o lași, ți-e frică că vine altul și face mișto. Schimbări minunate se petrec în lumea parfumată a coafezelor.

Claudia Balaban, campioană mondia la coafat
           
Aflaţi mai multe »
Viewing all 94 articles
Browse latest View live