Niciodată bicla nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru iubitor de spiţe
Ca în ziua-aceea ighemonicoasă
Când o-ncălecară doamne şi domniţe.
Fură-nveşmântate toate cu fustiţe
Lasând ploii pielea albă, de matasă,
Să îi toarne lacrimi norii în gropiţe.
Ca un suflet mare, bucuros să iasă,
Trupului redându-i liniştea veciei,
Zânele-şi lăsară aripile-n casă
Şi veniră fără niciun fel de fiţe
Ca să pedaleze pe Academiei.
Niciodată strada nu fu mai curată.
Fierea şi veninul nu se mai varsară
Şi, văzând cum trece fată după fată,
Parcu-şi scoase toate florile afară.
Norilor copacii le urzeau brocarte
Şi-mbrăcau în voaluri fine pulpa fetei.
Se trezi oraşul Bucureşti din moarte
Ca să vadă chipul nou al bicicletei.
Doamnele cu bicla s-au tot dus departe
Ca un râu de fluturi revărsat în urbe.
Dumnezeu văzând-o, curgerea cochetă,
Tremură în ceruri şi-i veni să turbe
Că nu poate merge, sus, pe bicicletă.
(12 mai 2010)
*Prima plimbare pe bicicletă dedicată în mod special femeilor, SKIRT BIKE, a reunit în centrul Bucureştiului aproape 200 de participante. Evenimentul, organizat de Asociaţia ''Bate şaua să priceapă iapa”, îşi propune să dezinhibe persoanele de sex feminin în privinţa mersului pe bicicletă şi să introducă bicicleta în viaţa de zi cu zi a tuturor românilor lipsiţi de prejudecăţi. (AGERPRES)