Am pus pe Facebook poza asta cu următorul text: "Un ciortan atât de pește... după coadă, după solzi...". Au urmat obișnuitele comentarii, apoi mai puțin obișnuitele comentarii: în versuri. Am selectat partea epigramatică și iată ce a ieșit:
...De-o fi una, de-o fi alta,
Ce e scris și pentru noi.
Hai să-l punem în tigaie,
Dragă dom'le Ilișoi...
· Viorel Ilișoi
Uleiul poluează:
Să punem peștele-n tigaie?
Așa ceva nu vreau s-aud!
Eu sunt ecologist, tataie:
Ciortanul îl mănânc de crud.
Tu esti pește? Da, 'Mpărate!
Îmi permit să te refuz.
De nu, babele pudrate
Mă acuză de abuz.
Gust puternic și-amărui.
Da, sunt pește, jur pe 'Naltul.
Nu mă mai privi cu ură.
Dă-mi drumul și prinde altul
Pe șoseaua de centură.
Mă-nclin. De jucat, m-aș mai juca,
Da' mă duc în treaba mea.
Pe șoseaua de centură
Nu sunt pești, sunt amatori.
Peștii-s relocați în vile
Și se dau antreprenori.
Pe șoseaua de centură/
Am văzut două sirene:
Una blondă, alta brună,
Dar n-avui momeală, nene...
Sirena de pe centură,
Cea pe care o văzuși,
Pare ea cu foamea-n gură,
Dar nu trage la viermuși.
N-o fi ea cu foamea-n gură,
Se preface, că e hoașă.
Dar când ai plătit tariful
Pe viermuș îl și înhață.
Fie bățul cât de scurt
Și viermușul cât de prunc,
Cu sirena nu-i de șagă:
Bagă totul în desagă...
Ce atâta tevatura?
Nu sirena este totul:
Ea, săraca, pune gura,
Dar poporul pune botul.
Eu am încheiat cu peștii,
Vă salut că mă grăbesc
Și o iau la pas pe stradă
Să hrănesc un maidanez.
Nu e greu acum să vezi:
După stilul tău poetic,
Te-a mușcat un maidanez
Exact de piciorul metric.