Dana Visternicu Burlacu, prietenă din adolescența târzie, ieșeană, m-a invitat pe blogul ei de bunătăți să spun câte ceva despre mâncăruri, poezie, copilărie. La mâncăruri am interdicții severe, la poezie nu mai ajung, din copilărie am fost alungat demult. Asta nu m-a împiedicat să-mi dau cu părerea despre toate. Că și eu sunt român. Iată:
Mai departe, pe blogul Danei."Azi am un oaspete pe cinste si un prieten din vremurile cand credeam ca scriu poezie. Da, au fost vremuri din astea, cand versurile ocupau un loc important in inima mea. In acea perioada am cunoscut oameni minunati pe care-i port in suflet. Chiar daca pare ca i-am uitat , nu este asa.
Cea mai vie amintire legata de Viorel Ilisoi are legatura cu rasul si cu poezia. Cred ca se intampla in anii 93-94 , iar noi tineri poeti ai pamantului moldav (Viorel Ilisoi, Dan Lungu, Cerasela Stosescu, Ana Maria Zlavog , eu….si cred ca mai era cineva) am fost invitati la Constanta de catre Marin Mincu.Povestea e lunga , dar ce imi amintesc cel mai bine este …rasul. De putine ori, in viata mea am ras atat! Are Ilisoi un umor de razi cat te tin balamalele…deci imaginati-va cam cat am ras, pret de un drum dus -intors Iasi -Constanta!!!
Jurnalistul Viorel Ilisoi are intr-un buzunar rasu’ iar in celalalt plansu’. Va invit sa intrati pe blogul lui http://www.viorelilisoi.ro/ unde veti descoperi povesti adevarate si un om de valoare.
Azi discutam despre chestii ce au legatura cu mancarea, poezia si copilaria."