Mi-am luat cântar. Nu vreau să ajung la pensie și să nu am cântarul meu, așa cum se întâmplă cu atâția bătrâni în ziua de azi.
Domnul Ștefan, fost controlor de calitate la “Semănătoarea”, n-a fost prevăzător și nu și-a luat la timp un cântar. Acum e nevoit să-și rupă din pensie zece lei ca să-și cumpere unul de la piața de vechituri, o rablă pe care niciun cetățean serios n-are vrea să se cântarească. Așa-i trebuie dacă nu s-a îngrijit din vreme de bătrânețile lui. Dacă lui nu i-a păsat, cui să-i pese?